Pe 10 noiembrie, Las Vegas va fi gazda finalei Campionatului Mondial de Poker, la finalul căreia câștigătorul va pleca acasă cu un cec de 10 milioane de dolari
Au mai rămas câteva zile până când lumea pokerului își va cunoaște noul campion mondial, într-un eveniment preluat de zeci de televiziuni de pe tot Globul și la startul căruia s-au aliniat 6.683 de jucători din 86 de țări. Cei nouă concurenți rămași în joc se vor lupta pentru un pot total de peste 25 de milioane de dolari. Câștigătorul va pleca acasă mai bogat cu 10 milioane de dolari, în timp ce alți șase jucători vor deveni milionari în dolari.
Fiecare dintre cei 6.683 de participanți a plătit o taxă de înscriere de 10.000 de dolari sau a câștigat echivalentul acestei sume într-un turneu de calificare, ceea ce a dus la un fond total de premiere de 62,820,200 $, împărțit între 693 de jucători. Astfel, a 45-a ediție a World Series Of Poker (WSOP) vine să confirme evoluția fulminantă avută de jocul de poker în ultmii ani.
În 1971, la a doua ediție din istorie, câștigătorul (Johnny Moss) pleca acasă cu 30.000 de dolari, la capătul unui turneu la care au luat parte doar 6 jucători. Două decenii mai târziu, în 1991, marele premiu atingea în premieră 1 milion de dolari și era câștigat de Brad Daugherty după un concurs la startul căruia se aliniaseră 215 de participanți. Cum s-a transformat însă Campionatul Mondial de Poker dintr-un eveniment restrâns, destinat în special profesioniștilor, într-o adevărată industrie?
2003, anul schimbării
A fost nevoie ca un amator cu nume predestinat, Chris Moneymaker (Cel care face bani), să câștige ediția din 2003. În acel an, Moneymaker, un amator din Nashville, de care lumea pokerului nu mai auzise până atunci și care își câștigase dreptul de a participa la WSOP în urma unui turneu de calificare online, a plecat acasă cu 2,5 milioane de dolari și a arătat lumii întregi că orice e posibil în poker. Victoria americanului ce avea atunci 28 de ani a reprezentat un adevărat boom pentru industrie. În anul următor numărul de participanți s-a triplat, ajungând la 2,576, iar în 2006 s-a ajuns la un record încă neegalat până astăzi – 8,773 de participanți. Câștigătorul acelei ediții, Jamie Gold, a încasat un cec de 12 milioane de dolari.
Și vedetele își încearcă „norocul”
Peste noapte, pokerul a căpătătat o nouă dimensiune, iar mulți dintre jucătorii profesioniști au devenit adevărate vedete, în timp ce tot mai multe vedete au început să-și dorească să devină jucători de poker. Iar asta a ajutat de asemenea la creșterea notorietății World Series Of Poker. Regizori, actori, sportivi și alte celebrități din diverse domenii au devenit prezențe constante în turneu. Ben și Casey Affleck, Jason Alexander, Adam Sandler, Ray Romano, Kevin Pollack, Matt Damon, Tony Curtis, Charles Barkley, Teddy Sheringham, John Arne Riise sau Gerard Pique sunt doar câteva dintre vedetele care s-au bătut pentru titlul de cel mai bun jucător din lume în ultimii ani.
Pokerul, oficial „sport al minții”
Un alt pas important făcut de poker în ultimii ani e reprezentat de recunoașterea oficială ca „sport al minții”, după ce a fost considerat ani la rând un joc de noroc. Fondată în 2009, Federația Internațională de Poker (IFP) își atingea un an mai târziu unul dintre principalele țeluri: introducerea jocului de poker în categoria „sporturilor minții”, alături de șah, table sau bridge, după ce a fost acceptat ca atare de Asociația Internațională a Sporturilor Minții (IMSA). Acum, 50 de țări de pe tot Globul, inclusiv România, au federații naționale de poker recunoscute internațional.
Deși e unanim acceptat că șansa joacă un rol important în poker, un argument al celor care au militat pentru ieșirea sa din sfera jocurilor de noroc a fost reprezentat de similitudinile cu jocul de șah, în ceea ce privește aspectul mental (concentrare, anticiparea „mutării” adversarului, alegerea celei mai bune acțiuni în fiecare moment al jocului, etc.). Iar în acest sens există destule exemple de jucători consacrați de șah care au făcut tranziția către poker cu success. Poate cel mai bun e cel al cehului Martin Staszko, omul care în 2007 a renunțat la cariera sa în șah, iar patru ani mai târziu ocupa locul secund în ediția din 2011 a World Series Of Poker și încasa peste 5 milioane de dolari.
În ultimii ani s-a vorbit chiar despre transformarea pokerului în „sport olimpic”, iar unul din principalii promotori ai acestei idei este Daniel Negreanu. Canadianul cu origini românești (părinții săi au emigrat în Canada în 1974) a militat puternic pentru această idee, fără un rezultat concret, deocamdată. Principala problemă în acest sens este că pokerul e un joc susținut în marea majoritate de companii ce promovează jocurile de noroc, iar asta nu este o asociere pe care Comitetul Olimpic Internațional și-ar dori să o facă.
Doi români, pe lista câștigătorilor din 2014
Revenind la turenul din acest an, pe lista câștigătorilor și-au făcut loc și doi jucători din România. Valentin Moroeanu a fost eliminat pe locul 690 și a încasat un cec de 18.406 $, în timp ce bucureșteanul Virgil Niculescu a terminat turneul pe locul 241 și a încasat 38,634 dolari. Însă sumele cu adevărat impresionante se vor împărți între cei nouă jucători care au ajuns la masa finală, unde se anunță o luptă extrem de echilibrată. Chip leader (jucătorul cu cele mai multe fise) este olandezul Jorryt van Hoof, care a strâns 38,375,000 de fise, adică 19.1% din totalul pus în joc. Van Hoof e urmat de norvegianul Felix Stephensen (32,775,000 de fise) și de americanul Mark Newhouse (26,000,000 de fise), care a reușit o preformanță istorică la ediția din acest an. Newhouse a devenit primul jucător care s-a calificat în două finale consecutive, după ce conaționalul său Dan Harrington reușea o performanță similară în edițiile din 2003 și 2004. Marea diferență e că Newhouse a reușit performanța în doi ani în care numărul participanților a depășit 6.000 (6,352 în 2013 și 6,693 în 2014), în timp Harrington a depășit 839 de jucători în 2003 și 2,576 în 2004.
În 2013, Newhouse a terminat pe locul 9 și a primit un cec de 733,224 $, iar acum are deja asigurat un premiu 730,725 de dolari. Totuși poziția sa înainte de masa finală (locul 3 în clasamentul fiselor) îl face să spere la o clasare mult mai bună.
Brazilianul Bruno Politano, suedezul Martin Jacobson și americanul William Tonking intră în finală cu cele mai puține fise și par să aibă șanse reduse, însă oricine a jucat măcar o dată poker știe că în acest joc pronosticurile pot fi date peste cap în doar câteva secunde.
Pokerul pentru începători: terminologie
Termenii folosiți cel mai des în poker All-in – Acțiunea de a pune toate fisele în joc; Buy-in – suma de bani necesară pentru înscrierea într-un joc de poker. Taxa de înscriere într-un turneu de poker. Blind – se referă la pariurile pe care jucătorii sunt obligați să le facă, pe rând înainte de a vedea cărțile (small blind și big blind). Fiecărui jucător de la masă îi vine rândul să fie small blind sau big blind Big blind – cel mai mare din cele două pariuri pe care jucătorii sunt obligați să le facă pentru ca fiecre mână să aibă un pot. Small blind-ul este plasat imediat în stânga dealerului, iar big blind-ul îi revine jucătorului poziționat în stânga small blind-ului. Call – când un jucător egalează suma mizată înaintea lui. Acțiunea de a plăti pariul făcut de un alt jucător se numește „call” Check – Dacă nu s-a mizat încă nicio fisă și nici tu nu vrei să pui vreun ban în pot. Această acțiune se numește „check” Fold – jucătorul renunță la cărțile sale și nu mai participă în vreun fel la respectiva mână Flop – primele trei din cele cinci cărți întoarse de dealer într-un joc de Texas Hold”em. După prezentarea flop-ului urmează o nouă rundă de pariere și la fel se întâmplă după turn și river; Turn – a patra din cele cinci cărți întoarse de dealer, pe care jucătorii activi în acel joc le pot folosi pentru a-și „construi” mâna finală; River – ultima carte întoarsă de dealer în Texas Hold”em.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER